Curajul nu înseamnă absența fricii, ci triumful asupra ei

Cu toții suntem produsul alegerilor noastre, acțiunilor noastre, cât și acțiunii celorlalți. Suntem ființe umane interconectate, energetice și puternic influențate de mediul în care trăim, de oamenii cu care interacționăm zi de zi. Suntem ființe fascinante, diferit înzestrate și unice. Suntem puternici, dar și sensibili, iubitori dar și indiferenți, deschiși către lume și noutate, dar și închiși în propriile "cutiuțe" protectoare din care nu ieșim până când nu simțim siguranță. Și cu toate acestea, cu toții avem o poveste unică, cu toții suntem plini de secrete și cu toții avem în sufletele noastre nenumărate “încăperi” ale căror uși nu le-am mai descuiat din dorința de a ne proteja de ceea ce se află dincolo de ele. Fiecare dintre noi poartă în suflet o suferință; o iubire reciprocă sau neîmpărtășită, poate chiar sentimentul unei iubiri consumate; fiecare persoană poartă în suflet un dor, pe cineva drag, dorințe, amintiri, idei, sentimente, emoții... Dincolo de ceea ce vrem ca chipurile noastre să exprime, profund în ochii noștri se poate citi atât de multă viață; diversitate, aspirație, fantezie, speranță... Suntem ființe atât de energetice; ne simțim unii pe ceilalți, percepem genuin dinamismul din mediile în care ne aflăm, empatizăm. Efectele acestui dinamism se fac simțite asupra noastră: energia poate fi percepută ca fiind caldă/primitoare, ostilă/respingătoare, autoritară/imperativă. Ne atragem unii pe ceilalți sau ne respingem, ne conectăm sau ne deconectăm, ne îndrăgostim sau rămânem indiferenți. 

Și cu toate acestea care este, de fapt, una dintre cele mai apăsătoare probleme ale umanității? Frica. Acest personaj fictiv existent pretutindeni. Ne este teamă că vom fi respinși și răniți, lucru care, inevitabil, chiar se întâmplă câteodată. Putem fi răniți de o dragoste nereciprocă, un mediu ostil, de oameni care au suferit și provoacă la rândul lor suferință, nu voluntar, ci întocmai pentru că le este teamă să mai iubească din nou, să se mai conecteze și să construiască o relație în adevăratul sens al cuvântului, de oameni care resping, oameni instabili, nehotărâți, nefericiți, frustrați. Știți persoanele acelea respingătoare de care ne lovim câteodată? Sunt atât de singure, de dure și de triste în interiorul lor. Se spune că aceste persoane au nevoie cel mai mult de afecțiune. Mai mult decât atât, una dintre cele mai nefericite persoane este aceea lașă. De ce? Pentru că ajunge să îi fie teamă de teama ei. Îi este frică să riște să fie atinsă, să trăiască viața și să accepte provocările și schimbările care apar neprevăzut, să învețe ce înseamnă să iubești și să pierzi. Și totuși... Ce-ar fi dacă am îndrăzni mai mult? Ce ar fi dacă am înțelege că putem controla temerile noastre și că suntem înzestrați să le înfrângem, să prosperăm în ceea ce ne propunem să realizăm de-a lungul vieților noastre? Ce ar fi dacă am înțelege că fiecare persoană ne învață ceva și apare cu un scop în viața noastră și că suntem înzestrați să integrăm efectele ei? Chiar dacă acea persoană nu va rămâne cu noi până la sfârșit, cu siguranță că va juca un rol important și ne va ajuta să ne construim și să fim mai tocmiți pentru ceea ce va urma. 

           

Știu că suntem atât de puternici! Stând de vorbă cu mulți dintre voi m-a ajutat nesocotit să realizez cât de diferiți suntem și prin câte întămplări plăcute și neplăcute am trecut fiecare și cât de mult impact au avut asupra noastră. De multe ori mă opresc pentru câteva secunde, mă uit pe chipurile oamenilor și îmi spun: “oare ce poveste se află în spatele lor?”. De multe ori încerc să vă analizez și să vă înțeleg acțiunile, pentru că îmi dau seama că ele sunt rezultatul unor experiențe, unor întâmplări, unor climate în care v-ați născut și dezvoltat. Vreau să vă respect modul vostru de a fi, de a gândi, de a lua decizii, pentru că știu cât suntem de diferiți. De asemenea, vreau să vă mulțumesc că m-ați învățat fiecare câte ceva. Vreau să ne încurajez (pe mine, cât și pe voi) să triumfăm pe cât de mult putem asupra acestui personaj împovărător numit frică. Vreau să ne încurajez să fim mai viteji, mai deschiși și mai sinceri cu noi înșine, cât și cu ceilalți. Ne încurajez să învățăm să ne iubim pe noi înșine, în primul rând, căci de aici izvorăsc multe temeri, nesiguranța și frustrarea. Să îi iubim pe ceilalți și să acceptăm să fim iubiți... așa cum știm noi mai bine.

 

P.S. Pot spune că am experimentat o schimbare radicală a cursului vieții mele în ultima perioadă, dar pot spune că, astfel, am descoperit de câtă putere și curaj dispun pentru a merge mai departe. Iată că se poate! Așa că vă încurajez să continuați să luptați pentru tot ceea ce vă doriți, pentru persoanele pe care le iubiți, pentru visele pe care aspirați să le realizați! Vă mulțumesc pentru sprijin și pentru că ați acordat câteva minute din prețiosul vostru timp pentru a fi parte la "Gânduri cu Chris".