"Natura este singurul ucigas care nu poate fi judecat"

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat. Si imi cer scuze pentru asta. Dar o sa trec direct la subiect. Am o durere groaznica de cap de azi-dimineata si nu vreau sa iau nicio pastila. Asa ca am iesit pe balcon sa iau o gura de aer. Am stat si am privit in sus, in jos, in stanga, in dreapta... Am inceput sa surad de una singura si sa-mi spun: "Hai mai Chris, te apuci acum de romantisme si din astea?". Deci toata ideea este ca stateam pe balcon si incepeam sa ma bucur de orice lucru ce ma inconjura. Ma uitam la cum zboara pasarile, la cum un batranel certa niste copilasi nazdravani, la cum copiii alergau de nebuni pe trotuar, la cum treceau cuplurile si masinile. Dar cel mai important: am ascultat ce ma inconjura intr-un mod in care nu am mai facut-o pana acum. Toate sunetele se amestecau: ciripitul pasarilor, masinile, vantul, copii razand, puii de pisica mieunand... Si astfel, iar m-a palit surasul ala. Nici nu ma asteptam la asta. Nu ma asteptam sa ma indragostesc de toate sunetele acelea. Momentul a fost si mai amplificat de racoarea ce mi-a limpezit capul. Parca nici macar nu ma mai doare atat de tare. Nu pricep de ce tocmai in seara asta m-am apucat sa vad ce se afla in jurul meu? De ce nu fac asta intotdeauna? Am observat ca nu ma mai bucur deloc de lucrurile marunte si ca nu mai am ochi sa vad. Parcurg zilnic acelasi drum scoala-acasa (exceptie facand weekendul) si pur si simplu merg grabita si detasata. Ma gandeam ca ar trebui sa dau totusi importanta la ceea ce ma inconjoara: natura.  Natura ma inspira! Deoarece iata-ma aici, postand dupa aceasta lunga perioada. Deschideti ochii, bucurati-va de lucrurile marunte! Lasati-le sa faca parte din voi si sa aveti de ce sa zambiti! Si inca ceva: a venit varaaaaaaaaaaaaaa! ^^

O seara placuta, dragi cititori!

Springtime

"La fiecare stranut al primaverii apare o noua floare"

Iubesc primavara! Anotimpul meu preferat si totodata anotimpul in care m-am nascut. Aprilie - una dintre cele mai frumoase luni ale anului. Va las sa admirati pozele si va urez o seara placuta!

Remembrance day

Iata ce am obtinut din furia Mamei Natura:

In search for us

Stateam si ma gandeam cat de greu le este parintilor nostri. Adica toata treaba asta cu familia, este mult mai complicata decat credem noi. Intemeierea unei familii, cresterea si educarea copiilor... toate acestea sunt procese complexe si durabile. Cand hotarasti sa devi parinte, iti asumi o mare responsabilitate si faci multe sacrificii. Zi de zi, noi ne judecam parintii si ii supunem unor incercari foarte mari. Dar poate ca si ei inauntrul lor sunt niste copii ca si noi care tanjesc dupa liniste, afectiune, libertate. Poate ca uneori ei sunt cei care au nevoie de ajutorul nostru si poate ca noi ii refuzam. Poate ca sunt momente in care simt ca se prabusesc si nu mai au putere sa continue. Aici ar trebuie sa intervenim noi. Aici ar trebui sa punem o mana pe umarul lor si sa le spunem ca totul este bine si ca noi suntem alaturi de ei. Aici ar trebuie sa le acceptam greselile si sa trecem peste ele. Lucrurile acestea le-ar oferi o mare incredere si un mare sprijin. Chiar daca unii dintre parinti nu isi arata dragostea in felul in care vrem noi, e inutil sa credem ca acestia nu ne iubesc. Parintii sunt ca niste flori intr-o gradina. Fiecare floare emana un parfum diferit. La fel ca si parintii nostri. Nu toti stiu cum sa ne arate dragostea lor chiar daca ei ne iubesc cu toata fiinta lor, neconditionat. Haideti sa nu ne mai judecam parintii din orice motiv si haideti sa ne si punem in locul lor in anumite situatii. Haideti sa transformam orice sentiment pentru ei in iubire si sa le-o aratam zi de zi pentru ca este imposibil sa avem de pierdut din asta.

Sa auzim numai de bine si sa aveti o zi frumoasa! 

P.S. "Copiii invata sa zambeasca de la parintii lor" - Shinichi Suzuki

What amazes us...

 

 

 

Magnifice, nu-i asa? Nuantele ma linistesc, parca ma inunda complet. Dupa cum spunea Ralph Waldo Emerson: "Cerul este painea zilnica a ochilor." 

Sa auzim numai de bine!