A trecut ceva timp de cand nu am mai postat. Si imi cer scuze pentru asta. Dar o sa trec direct la subiect. Am o durere groaznica de cap de azi-dimineata si nu vreau sa iau nicio pastila. Asa ca am iesit pe balcon sa iau o gura de aer. Am stat si am privit in sus, in jos, in stanga, in dreapta... Am inceput sa surad de una singura si sa-mi spun: "Hai mai Chris, te apuci acum de romantisme si din astea?". Deci toata ideea este ca stateam pe balcon si incepeam sa ma bucur de orice lucru ce ma inconjura. Ma uitam la cum zboara pasarile, la cum un batranel certa niste copilasi nazdravani, la cum copiii alergau de nebuni pe trotuar, la cum treceau cuplurile si masinile. Dar cel mai important: am ascultat ce ma inconjura intr-un mod in care nu am mai facut-o pana acum. Toate sunetele se amestecau: ciripitul pasarilor, masinile, vantul, copii razand, puii de pisica mieunand... Si astfel, iar m-a palit surasul ala. Nici nu ma asteptam la asta. Nu ma asteptam sa ma indragostesc de toate sunetele acelea. Momentul a fost si mai amplificat de racoarea ce mi-a limpezit capul. Parca nici macar nu ma mai doare atat de tare. Nu pricep de ce tocmai in seara asta m-am apucat sa vad ce se afla in jurul meu? De ce nu fac asta intotdeauna? Am observat ca nu ma mai bucur deloc de lucrurile marunte si ca nu mai am ochi sa vad. Parcurg zilnic acelasi drum scoala-acasa (exceptie facand weekendul) si pur si simplu merg grabita si detasata. Ma gandeam ca ar trebui sa dau totusi importanta la ceea ce ma inconjoara: natura. Natura ma inspira! Deoarece iata-ma aici, postand dupa aceasta lunga perioada. Deschideti ochii, bucurati-va de lucrurile marunte! Lasati-le sa faca parte din voi si sa aveti de ce sa zambiti! Si inca ceva: a venit varaaaaaaaaaaaaaa! ^^
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu