In search for us

Stateam si ma gandeam cat de greu le este parintilor nostri. Adica toata treaba asta cu familia, este mult mai complicata decat credem noi. Intemeierea unei familii, cresterea si educarea copiilor... toate acestea sunt procese complexe si durabile. Cand hotarasti sa devi parinte, iti asumi o mare responsabilitate si faci multe sacrificii. Zi de zi, noi ne judecam parintii si ii supunem unor incercari foarte mari. Dar poate ca si ei inauntrul lor sunt niste copii ca si noi care tanjesc dupa liniste, afectiune, libertate. Poate ca uneori ei sunt cei care au nevoie de ajutorul nostru si poate ca noi ii refuzam. Poate ca sunt momente in care simt ca se prabusesc si nu mai au putere sa continue. Aici ar trebuie sa intervenim noi. Aici ar trebui sa punem o mana pe umarul lor si sa le spunem ca totul este bine si ca noi suntem alaturi de ei. Aici ar trebuie sa le acceptam greselile si sa trecem peste ele. Lucrurile acestea le-ar oferi o mare incredere si un mare sprijin. Chiar daca unii dintre parinti nu isi arata dragostea in felul in care vrem noi, e inutil sa credem ca acestia nu ne iubesc. Parintii sunt ca niste flori intr-o gradina. Fiecare floare emana un parfum diferit. La fel ca si parintii nostri. Nu toti stiu cum sa ne arate dragostea lor chiar daca ei ne iubesc cu toata fiinta lor, neconditionat. Haideti sa nu ne mai judecam parintii din orice motiv si haideti sa ne si punem in locul lor in anumite situatii. Haideti sa transformam orice sentiment pentru ei in iubire si sa le-o aratam zi de zi pentru ca este imposibil sa avem de pierdut din asta.

Sa auzim numai de bine si sa aveti o zi frumoasa! 

P.S. "Copiii invata sa zambeasca de la parintii lor" - Shinichi Suzuki